Irigarea culturilor agricole este un procedeu plin de beneficii pentru agricultura din România, mai ales că în ultima vreme s-au înregistrat tot mai multe perioade secetoase, atât în sezonul cald, cât și în cel rece. Lipsa precipitațiilor a dus la necesitatea udării permanente a plantelor, o activitate care reușește cu succes să le salveze și să permită dezvoltarea optimă a producției. În acest sens, agricultorii s-au înarmat cu diferite unelte, dispozitive și accesorii utile pentru irigare, ce se pot conecta la fântână, lacuri, bălți, iazuri, gârle etc., acolo unde trăiesc pești și batracieni (apa de la rețeaua centralizată nu este optimă pentru irigat).
În articolul de mai jos vei descoperi care sunt factorii ce influențează alegerea metodei potrivite pentru udatul culturilor agricole, precum și diferite metode de irigare, care te pot ajuta cu succes de-a lungul anului.
Cuprins
1. Factori ce influențează alegerea metodei potrivite pentru irigarea culturilor agricole
2. Metodele de irigare a culturilor agricole
1. Factori ce influențează alegerea metodei potrivite pentru irigarea culturilor agricole
Printre culturile foarte valoroase, care necesită irigare, se numără porumbul, sfecla de zahăr, lucerna, cartofii, culturile horticole etc. De asemenea, se mai poate folosi în anumite condiții și pentru alte culturi agricole, cum ar fi floarea-soarelui, grâu, fasolea, soia, orzul de toamnă etc. Alegerea metodei potrivite pentru irigarea lor este extrem de importantă pentru cei care vor să obțină culturi cu roade bogate.
Câțiva factori vor influența decizia agricultorului de a alege o metodă sau alta:
-
Factorii orografici. Acest aspect se referă la panta terenului și la microrelief (un teren frământat limitează scurgerea apei la suprafață sau udarea subterană). Acolo unde există o pantă mică, scurgerea apei pe brazdă ar putea fi stânjenită. Dacă există o pantă prea mare, atunci apa va avea o viteză prea mare;
-
Condițiile hidrologice. Dacă este vorba despre o adâncime redusă și despre gradul mare de mineralizare a apei freatice, atunci metodele de udare cu randament scăzut nu sunt deloc indicate pentru a fi utilizate;
-
Factorii climatici. Se vor avea în vedere frecvența și intensitatea vântului, temperatura, gradul de umiditate existent, precipitațiile;
-
Factorii social economici. În anumite zone agricole există unele tradiții locale cu privire la irigarea culturilor agricole.
2. Metodele de irigare a culturilor agricole
Irigarea culturilor agricole poate fi clasificată în udare de aprovizionare și udare de vegetație. Irigarea de aprovizionare se realizează toamna și primăvara, cu 5-20 de zile înainte de semănat. Norma de udare trebuie stabilită după ce au fost luate în considerare: adâncimea, rezerva de umiditate, masa volumetrică, capacitatea de câmp pentru apă.
Aceasta se poate calcula după următoarea formulă: m = 100 h. a. (R – V) – KP + n (m - norma de apă m3/ha, h - adâncimea de umectare a solului, a - masa volumetrică a solului, R - conținutul de umiditate a solului, V - umiditatea solului înainte de udare, P - cantitatea medie multianuală a precipitațiilor, K - coeficientul folosirii precipitațiilor, 3 n - pierderile de apă din sol, după udare). Cel de-al doilea tip de irigare se face în timpul vegetației plantelor, pentru a oferi un regim de apă favorabil.
Metodele de irigare sunt diferite și sunt alese în funcție de cultură, de dotarea tehnică și sol:
-
Irigarea prin brazde sau prin scurgere la suprafața solului;
-
Irigarea prin aspersiune sau ploaie artificială;
-
Irigarea prin picurare.
Metoda de irigare prin scurgere la suprafața solului prezintă mai multe variante, cum ar fi: prin rigole, pe biloane și fâșii. Avantajele acestei metode sunt investițiile mici, distribuirea apei în mod uniform, posibilitatea de a iriga cu ape uzate, calitatea irigării nu este dată de regimul eolian. Un dezavantaj este faptul că randamentul irigării în câmp este mai mic decât aspersiunea.
Udarea prin aspersiune pulverizează picături de apă din aer, acestea ajungând apoi la suprafața solului. Se observă un randament al udării sporit, consumul de apă este mai redus, permite administrarea îngrășămintelor în același timp cu udarea. Un dezavantaj este că favorizează formarea crustei și distrugerea agregatelor structurale.
Irigarea prin picurare presupune distribuirea lentă a apei la rădăcina plantelor. Este o metodă modernă, care a început inițial la culturile de legume, apoi s-a extins la vii, pomi și alte culturi. Această metodă de irigare a culturilor agricole permite o creștere mai bună a plantelor, o calitate superioară și o stare de sănătate optimă.
Pentru a realiza o irigare ideală, agricultorul trebuie să se înarmeze cu diferite echipamente obligatoriu de calitate, pentru a rezista condițiilor de mediu și a dura în timp. Astfel, va fi nevoie de motosape, pentru desțelenirea pământului, de plantatoare, dar și de echipament potrivit pentru irigarea culturilor agricole, în funcție de planta cultivată: furtun, hidrofor, pompă de apă, diferite accesorii necesare (cuplă din plastic sau din aluminiu, bandă de picurare, mufă rapidă de îmbinare, cuplaj de conectare, robinet de garnitură pentru banda de picurare, aspersor pulsator cu rotație, aspersor impuls cu pivot, prescontrol automat etc.)
În concluzie, culturile agricole au nevoie de apă din abundență pentru a se dezvolta corect și a oferi gospodarilor roade bogate și nutritive. Irigarea presupune câteva cunoștințe utile, precum și existența diferitelor piese care asigură udarea adecvată a plantelor.